Delfinul albastru
Delfinul albastru m-a purtat
Către a mării împărăteasa –
Un ochi senin, un chip curat,
O voce caldă şi aleasă .
Rămâi în urmă drag pământ –
La tine nu m-oi mai întoarce !
Am făcut noul legământ,
Iar trupul în ţărâna zace .
Franturi de vis
Franturi de vis, uitate legaminte,
In seara ce se lasa albastrele morminte
Si-un violet usor pandind in toamna calda
O fata nevazuta ce-n lacul alb se sclada .





lasă un comentariu