De ce raneste adevarul ? Pentru ca nu facem parte din el, pentru ca ii suntem straini pana in maduva oaselor, pentru ca traim o viata construita pe minciuna si pentru ca am fi cu totul altcumva in lumina adevarului, or confortul nostru cotidian, egoitatea noastra ni se par mai presus de orice si ne simtim profund ultragiati cand ceva sau cineva atenteaza la acestea – numai un om mic in toate sensurile acestui cuvant, unul care traieste intr-o gama minora poate fi ranit de adevar intr-atat de tare incat sa tipe de durere – durere ca ceea ce reprezinta nu e altceva decat o inchipuire, praf in vant, zgura de cea mai joasa speta . Adevarul este insa si irespirabil in abisalitatea sa si chiar pentru cei ce il adora se poate dovedi fatal – viata se duce si se petrece cu alte masuri si nimic nu ii e mai prielnic decat amagirea, iluzia, minciuna; cate parale faci iti dai seama atunci cand adevarul te lumineaza din cap pana-n picioara, pe dinafara si pe dinauntru si senzatia goliciunii externe si interne e teribila si devastatoare – ce-am fost pana acum, ce-am crezut ca suntem ?