Fara putinta de scapare de sub domnia unui dat existential imuabil si totusi cu bucuria fragila si efemera de a sti ca sub precaritatea cotidiana ce uneori frizeaza absurdul se ascunde ceva valoros, aproape indicibil in materie de realizari concrete, dar subminand cumva chiar si cele mai teribile incercari, luminand imundul cu o raza nepamanteana, aducand nu speranta – aceasta tine de pura imposibilitate, ci adierea a ceva ce este autentic si genuin, firesc si totusi atat de indepartat de tot ceea ce poate fi candva aici – la prima vedere o bucurie amara, dar nu este deloc asa, in profunzimile nebanuite ale sufletului acel altcumva atat de natural sustine o viata altfel nesustenabila si ii da o valoare ce nu-si are reflexul la nivelul mundaneitatii tot mai cotropitoare .