A-ti fi frica de bucurie, a tine prea mult la marginirea interioara si a te abandona micilor placeri si vicii cotidiene doar pentru a prezerva o individualitate marunta, seaca, fara miez pe care izbucnirea adevaratei bucurii spirituale ce vine din adancul inimii ar nimici-o instantaneu – nu ne dorim fericirea decat din punct de vedere formal, in preajma ei dam inapoi si nu mai stim ce sa facem pentru a ramane tot noi ce dinainte – mici si fara orizont; un singur suvoi de bucurie autentica are puterea de a matura toate meschinariile si limitarile unei personalitati ce traieste din superficie si care n-a gustat nicicand din apa vietii . Bucurie – ucide-ma pentru a renaste din nou !