In chiar clipa in care vrei sa te surprinzi te si pierzi iremediabil, dedublarea constiintei, rasucirea spre inauntru nu se face decat prin pierderea prizei la real, printr-o derealizare sui-generis . Fara oglinda esentiala a Celuilalt nu exista sesizare de sine, recuperare a Sinelui pierdut in lume, printre lucruri si obiceiuri ce vizeaza o utilitate de un fel sau altul; a fi inspre Celalalt inseamna de fapt a fi inspre sine si cu sine – chipul fiintial se naste dintr-o interactiune genuina, la intersectia a doua intentii ce se vizeaza reciproc .