O crema de zahar ars si amintiri de acum vreo 22 de ani pe cand spargeam primul meu salcam cu dalta … ce mult a trecut, dar crema de zahar ars a ramas la fel de buna ca intotdeauna; sufletul insa s-a mai schimbat – putin mai trist, putin mai altfel si fara acel fascinum ce conferea lumii o stralucire de vis . Salcamii s-au dus cu totii, vine primavara si nu le voi mai gusta florile delicioase si nici nu voi mai compune haiku-uri inspirate de hieratismul lor . Toate se trec, toate se duc si ceea ce ramane e intotdeauna mai putin, mai palid si mai sec decat ceea ce a fost candva .