Constientizarea datului existential ar trebui sa aduca pace sufleteasca, inseninare, resemnare, impacare si in cele din urma sa asigure accesul la extaz deoarece nimic nu mai este in stare sa tulbure sufletul – nici ceva de ordinul cortidianului, nici ceva de ordinul vreunei interogatii existentiale mai profunde si totusi mai persista o nedumerire, o indoiala si procesul constientizarii se reia de la capat in mod dureros . A nu vrea sa intelegi ceea ce tocmai ai inteles, a-ti oculta tie insuti adevarul descoperit dupa multiple rataciri si suferinte pare ceva absurd la prima vedere, dar nu este deloc asa – face parte din acelasi dat a carui constientizare nu s-a instapanit inca suficient pe suflet . Aroma extazului persista prin apropiere, dar accesul la sublimitatea sa este interzis atat timp cat mai persista indoiala si tulburarea in suflet, cat timp acesta este impur, afectat intr-un fel oarecare de mundan, chiar si la nivelul de simpla urma mnezica .